Lacul Bolboci

Sinaia - Castelul Peleş

Castelul Peles -resedinta de vară a regilor României, a fost construit la dorinta regelui Carol I al României (1866 - 1914), după planurile arhitectilor Johannes Schultz si Karel Liman, si a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz si Berhard Ludwig din Viena.
Castelul Peles poate fi considerat cel mai important edificiu de tip istoric din România, având caracter de unicat si este, prin valoarea sa istorică si artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumătăti a secolului al XIX-lea.
Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumusetea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăste construirea unui castel într-un loc retras si pitoresc: Piatra Arsă. Câtiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul (1000 de pogoane), iar lucrările încep în 1873, sub conducerea arhitectilor Johannes Schultz si Karel Liman. Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apă sau alunecările de teren.
Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările. În 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede românesti cu chipul lui Carol I.În 1883 are loc inaugurarea oficială a Pelesului, pe care domnitorul l-a văzut ca pe un „sediu” al noii dinastii. Iar asezarea sa pe Valea Prahovei nu era întâmplătoare. Nu departe, la Predeal, era pe vremea aceea granita României cu Austro Ungaria. Însă, în viitor, după unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, castelul se va găsi chiar în inima tării.

Chiar după inaugurarea sa din 1883, Pelesul va mai suferi modificări, extinzându-se mereu. La forma actuală se ajunge abia în 1914 (anul mortii regelui Carol I). Castelul are 160 de camere si mai multe intrări si scări interioare. Turnul central măsoară nu mai putin de 66 de metri înăltime. Pe lângă Pelesul propriu-zis, în zonă au mai fost înăltate încă două constructii mai mici, Pelişorul si Foisorul.
Castelul va rămâne reşedinţă a familiei regale până în 1948, când este confiscat de regimul comunist. În 1953 Peleşul va deveni muzeu, dar trebuie spus ca el putea fi vizitat, încă de pe vremea regelui Carol I. În 1990, şi Pelişorul este deschis publicului spre vizitare.

Pelesul va căpăta apoi o tot mai mare importantă, devenind resedinta de vară a familiei regale române, care petrecea aici destul de multă vreme, de obicei din mai până în noiembrie. Aici s-au tinut importante întruniri politice, cum au fost Consiliile de Coroana din 1914 (când s-a hotărât neutralitatea României din primul razboi mondial, care tocmai începuse) si 1925.
Castelul a găzduit multe personalităti ale vremii, scriitori, muzicieni, dar si regi si regine. Cea mai importantă vizită a fost aceea a bătrânului împărat al Austro-Ungariei, Franz Joseph, în 1986. Acesta a făcut o multime de fotografii cu acel prilej, fiind impresionat de frumusetea si bogătia castelului. În 1906 se astepta o nouă vizită a împăratului, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Cu acest prilej a fost amenajat la castel apartamentul imperial, însă vizita lui Franz Joseph nu a mai avut loc.

Holul de Onoare este grandios, cu lambriuri din lemn de nuc, tapetate cu basoreliefuri şi statuete. Plafonul mobil din sticlă, acţionat cu ajutorul unui motor electric sau printr-un sistem manual, era un element de surpriză pentru vizitatorii regelui, care puteau să admire seninul cerului în nopţile de vară. A fost finalizat complet abia în 1911, sub îndrumarea lui Karel Liman.

Sufrageria, unde sunt expuse piese de argint de o mare valoare, este situată la etajul 1 şi are un mobilier rustic breton din secolul al XVIII-lea

Sala de muzică a devenit salon de serate muzicale la dorinţa reginei Elisabeta

Apartamentul Imperial a fost amenajat tot în 1906 cu ocazia vizitei împăratului Austro-Ungariei,Franz Josef I, invitat la aniversarea a 40 de ani de domnie ai regelui Carol I.

Sala Florentină, denumită şi Marele Salon, impresionează prin plafonul sculptat în lemn de tei, aurit, cele două mari candelabre şi decoraţiunile în stilul neorenaşterii italiene

Sala Maură este opera arhitectului Charles Lecompte du Nouy, având elemente hispano-maure, cu o fântână din marmură de Carrara, copie dupa o piesa din Cairo.

Salonul Turcesc - adaposteste o colectie de vase turcesti si persane in alama.

Vitraliile Castelului Peleş au fost cumpărate şi montate între 1883 şi 1914, cele mai multe fiind aduse din Elvetia si Germania, piese datând din secolele XV şi XVII.

Sala de teatru are 60 de locuri şi loja regală, fiind decorată în stilul Ludovic al XIV-lea

După Castelul Bran, Peleşul este considerat al doilea muzeu din ţară căutat de turişti cu o medie anuala de peste 275.000 vizitatori.
**Source: Wikipedia

Platoul Bucegi

Mănăstirea Peştera Ialomiţei

Peştera Ialomiţei este o peşteră în Muntii Bucegi, pe versantul drept al Cheilor Ialomitei, la circa 10 km în aval, la o altitudine de 1.530 m. Este amplasată la circa 100 m în aval de morena frontală a Ialomiţei, la altitudinea absolută de 1.660 m. Se desfăşoară pe un singur nivel pe o lungime de aproximativ 480 m, din care 400 m sunt accesibili turiştilor, până în punctul numit „la Altar” urmând în amonte o porţiune de încă 80 m, cu galerii şi grote cunoscute;. Diferenţă de nivel este de 60 m. Este străbătută de un pârâu. Peştera are o desfăşurare mixtă, prezentând atât galerii cât şi grote sau săli. In gura peşterii, pe o terasă orizontală în formă de semielipsă,se afla Mănăstirea Peştera Ialomiţei – ctitorită de voievodul Ţării Româneşti, Mihnea cel Rau, in secolul al XVI-lea. Source: Wikipedia