Castelul Peles -resedinta de vară a regilor României, a fost construit la dorinta regelui Carol I al României (1866 - 1914), după planurile arhitectilor Johannes Schultz si Karel Liman, si a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz si Berhard Ludwig din Viena.
Castelul Peles poate fi considerat cel mai important edificiu de tip istoric din România, având caracter de unicat si este, prin valoarea sa istorică si artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumătăti a secolului al XIX-lea.
Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumusetea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăste construirea unui castel într-un loc retras si pitoresc: Piatra Arsă. Câtiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul (1000 de pogoane), iar lucrările încep în 1873, sub conducerea arhitectilor Johannes Schultz si Karel Liman. Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apă sau alunecările de teren.
Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările. În 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede românesti cu chipul lui Carol I.În 1883 are loc inaugurarea oficială a Pelesului, pe care domnitorul l-a văzut ca pe un „sediu” al noii dinastii. Iar asezarea sa pe Valea Prahovei nu era întâmplătoare. Nu departe, la Predeal, era pe vremea aceea granita României cu Austro Ungaria. Însă, în viitor, după unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, castelul se va găsi chiar în inima tării.
Castelul Peles poate fi considerat cel mai important edificiu de tip istoric din România, având caracter de unicat si este, prin valoarea sa istorică si artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumătăti a secolului al XIX-lea.
Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumusetea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăste construirea unui castel într-un loc retras si pitoresc: Piatra Arsă. Câtiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul (1000 de pogoane), iar lucrările încep în 1873, sub conducerea arhitectilor Johannes Schultz si Karel Liman. Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apă sau alunecările de teren.
Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările. În 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede românesti cu chipul lui Carol I.În 1883 are loc inaugurarea oficială a Pelesului, pe care domnitorul l-a văzut ca pe un „sediu” al noii dinastii. Iar asezarea sa pe Valea Prahovei nu era întâmplătoare. Nu departe, la Predeal, era pe vremea aceea granita României cu Austro Ungaria. Însă, în viitor, după unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, castelul se va găsi chiar în inima tării.
Chiar după inaugurarea sa din 1883, Pelesul va mai suferi modificări, extinzându-se mereu. La forma actuală se ajunge abia în 1914 (anul mortii regelui Carol I). Castelul are 160 de camere si mai multe intrări si scări interioare. Turnul central măsoară nu mai putin de 66 de metri înăltime. Pe lângă Pelesul propriu-zis, în zonă au mai fost înăltate încă două constructii mai mici, Pelişorul si Foisorul.
Castelul va rămâne reşedinţă a familiei regale până în 1948, când este confiscat de regimul comunist. În 1953 Peleşul va deveni muzeu, dar trebuie spus ca el putea fi vizitat, încă de pe vremea regelui Carol I. În 1990, şi Pelişorul este deschis publicului spre vizitare.
Castelul va rămâne reşedinţă a familiei regale până în 1948, când este confiscat de regimul comunist. În 1953 Peleşul va deveni muzeu, dar trebuie spus ca el putea fi vizitat, încă de pe vremea regelui Carol I. În 1990, şi Pelişorul este deschis publicului spre vizitare.
No comments:
Post a Comment